DISPUT'A, disp'ut, vb. I. 1. Tranz. (Despre persoane, grupări sau colectivităţi; construit cu dativul pronumelui) A lupta pentru dobândirea unui lucru, pentru întâietate, a fi în concurenţă, în rivalitate pentru...; a rivaliza. 2. Refl. (Despre întreceri, competiţii sportive) A avea loc; a se desfăsura. - Din fr. disputer, lat. disputare.
Sursă : DEX'98 (52252)  - LauraGellner

DISP'UTĂ, dispute, s.f. 1. Discuţie în contradictoriu între două sau mai multe persoane ori grupuri de persoane; controversă; p. ext. ceartă. 2. Luptă pentru întâietate, pentru transarea în favoarea sa a unei rivalităţi; spec. Întrecere sportivă; desfăsurare a unei întreceri sportive. - Din fr. dispute.
Sursă : DEX'98 (52256)  - LauraGellner

DISP'UTĂ s. 1. v. controversă. 2. v. neînţelegere. 3. v. meci.
Sursă : Sinonime (182010)  - siveco

DISPUT'A vb. a se desfăsura, a se juca. (Meciul se ~ pe Stadionul Giulesti.)
Sursă : Sinonime (182007)  - siveco

disput'a vb., ind. prez. 1 sg. disp'ut, 3 sg. si pl. disp'ută
Sursă : DOR (241247)  - siveco

disp'ută s. f., g.-d. art. disp'utei; pl. disp'ute
Sursă : DOR (241250)  - siveco

DISP'UT//Ă ~e f. Discuţie în contradictoriu asupra unei probleme în prezenţa unui auditoriu; dezbatere a unei chestiuni controversate. /<fr. dispute
Sursă : NODEX (332442)  - siveco

A SE DISPUT'A pers. 3 se disp'ută intranz. (despre evenimente, fapte etc.) A avea loc; a se petrece; a se produce. /<fr. disputer, lat. disputare
Sursă : NODEX (332441)  - siveco

A DISPUT'A disp'ut 1. tranz. (persoane, colectivităţi etc.) A pune în luptă pentru a căpăta în posesiune. ~ un premiu. 2. intranz. 1) A purta o dispută; a discuta; a conversa. 2) A vorbi în contradictoriu; a discuta. /<fr. disputer, lat. disputare
Sursă : NODEX (332440)  - siveco